Nu sunt influencer, nu sunt guru, nu sunt „creator de conținut”. Sunt doar un om simplu, născut în București, în 1978, în aceeași zi și lună cu tata — un detaliu care m-a făcut mereu să cred că destinul are propriile lui glume inerente și propriul lui fel de a-mi arăta că nu controlez chiar totul pe cât mi-aș dori. Am crescut într-un oraș care te învață repede să fii atent la detalii, să nu înghiți orice și să nu te lași călcat în picioare. Probabil de acolo vine și colericul din mine, ăla care erupe când vede prostie, superficialitate sau lipsă de respect.
Sunt bolnav de socializare. Îmi place să ies în oraș cu prietenii, să stau la povești până se golește barul, să simt energia oamenilor, să râd, să observ, să mă conectez. Sunt altruist din fire, dar nu sunt nici sfânt, nici martir. Ajut cât pot, cât știu, cât simt — dar nu suport ipocrizia, teatrul, prefăcătoria. Acolo mi se rupe filmul.
Ador internetul. Îl respir. Îl consum. Îl analizez. Pentru mine, internetul nu e doar un spațiu virtual, e o lume întreagă, un laborator de idei, un teren de joacă pentru curioși. Îmi place să descopăr inovația, tehnologia, inteligența artificială, tot ce împinge lumea înainte. Sunt genul care se entuziasmează la un gadget nou, la un update, la o idee care schimbă regulile jocului. Nu mă sperie viitorul — mă enervează doar oamenii care îl tratează cu superficialitate.
La capitolul studii? Atât cât trebuie. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cât să înțeleg lumea, nu cât să mă pierd în diplome. Restul l-am învățat singur, din curiozitate, din greșeli, din oameni, din nopți pierdute pe internet, din întrebări puse la momentul potrivit.
Scriu pentru că altfel aș face implozie. Scriu pentru că limba română merită mai mult decât titluri cu majuscule la fiecare cuvânt și texte făcute la kilogram. Scriu pentru că m-am săturat să văd cum prostia e ridicată la rang de virtute, cum superficialitatea devine normă, cum oamenii se mulțumesc cu puțin când ar putea avea infinit mai mult. Scriu pentru că cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume, fără menajamente, fără cosmetizări, fără „hai să nu supărăm pe nimeni”.
Nu promit adevăr absolut. Promit doar onestitate, luciditate și un dispreț sănătos față de tot ce e făcut prost, superficial sau în bătaie de joc.
Dacă asta te deranjează, probabil nu ești în locul potrivit. Dacă te regăsești, bine ai venit.
Și dacă tot ai ajuns până aici, ține minte un lucru: Nu scriu ca să mă placi, scriu ca să rămână pentru posteritate!
Trimiteți un comentariu